Cristian, Alexandru (2023), Conceptele de putere și emergență, Cunoașterea Științifică, 2:4, 28-34, https://www.cunoasterea.ro/conceptele-de-putere-si-emergenta/

The concepts of power and emergence

Abstract

The new transformations at the beginning of the 21st century have changed the hierarchy of the international system. Systems theory is attributed to Immanuel Wallerstein. According to him, the world is divided into the center, semi-periphery and periphery. In the 21st century, power will become a difficult thing to define. The fierce competition between state actors will not stop, and the fight for global supremacy will be more and more intense. Diffusion and dissolution of power will not be possible as long as there are great powers and centers of power. The main power vectors of the 21st century will be economic power and informational power.

Keywords: concepts, power, emergence, systems theory, competition, global supremacy, economic power, informational power

Rezumat

Noile transformări de la începutul secolului XXI au modificat ierarhia sistemului internaţional. Teoria sistemelor este atribuită lui Immanuel Wallerstein. Potrivit acestuia, lumea se împarte în centru, semi-periferie şi periferie. În secolul XXI, puterea va deveni un lucru greu de definit. Competiţia acerbă între actorii statali nu va înceta, iar lupta pentru supremaţia globală va fi din ce în ce mai intensă. Difuzarea şi disoluţia puterii nu vor fi posibile atât timp cât există mari puteri şi centre de putere. Vectorii principali de putere ai secolului XXI vor fi puterea economică şi puterea informaţională.

Cuvinte cheie: concepte, putere, emergență, teoria sistemelor, competiție, supremația globală, puterea economică, puterea informațională

CUNOAȘTEREA ȘTIINȚIFICĂ, Volumul 2, Numărul 4, Decembrie 2023, pp. 28-34
ISSN 2821 – 8086, ISSN – L 2821 – 8086
URL: https://www.cunoasterea.ro/conceptele-de-putere-si-emergenta/
© 2023 Alexandru Cristian. Responsabilitatea conținutului, interpretărilor și opiniilor exprimate revine exclusiv autorilor.

Conceptele de putere și emergență

Dr. Alexandru Cristian[1]

alexandrucristian87@yahoo.com

[1] Universitatea Națională de Apărare „Carol I” / MApN

Conceptualizarea emergenţei noilor puteri

Noile transformări de la începutul secolului XXI au modificat ierarhia sistemului internaţional. Teoria sistemelor este atribuită lui Immanuel Wallerstein. Potrivit acestuia, lumea se împarte în centru, semi-periferie şi periferie. Deşi există o teorie din timpul Războiului Rece referitoare la o planetă ce are în componenţa sa mai multe lumi, lumea întâi este cea a democraţiei, lumea a doua – cea a statelor comuniste, iar lumea a treia – cea a statelor slab dezvoltate, un autor american revine la această teorie ce împarte lumea în lumea întâi, lumea a doua şi lumea a treia. Parag Khanna încearcă sa conceptualizeze emergenţa noilor puteri, folosindu-se de teorii vechi. Wallerstein a împărţit lumea în centru, periferie şi o zonă intermediară denu­mită semi-periferie. Această zonă intermediară este formată din state ce au sisteme politice, economice şi sociale dezvoltate ce se împletesc cu elemente proprii unor puteri aflate în emergenţă economică, economii aflate într-o evoluţie pozitivă.

În prezent, planeta este americanizată, europenizată şi sinizată în opinia lui Parag Khanna. Imperiile naturale ale lumii sunt SUA, UE şi China^[1]. După implo­zia lumii bipolare, s-a dezvoltat o nouă ordine policentrică. China este un hegemon regional ce are ca şi principal rival India, UE este o organizaţie suprastatală ce are la graniţă un virtual califat islamic^[2].

Friedrich Ratzel spunea că imperiile trebuie să se extindă dacă vor să supravie­ţuiască. Rusia, Japonia şi India nu sunt superputeri, sunt echilibrişti ai sis­te­mului internaţional^[3]. Geopolitica lumii este complexă şi bazată pe incertitu­dine. Aliaţii de astăzi pot deveni inamicii de mâine. Deşi lumea este reliefată de blocuri de pu­tere, în interiorul acestora apar fenomene tensionante. De exemplu, relaţia sino-in­diană în interiorul forumului de state BRICs. Globalizarea naşte spaimă şi lăco­mie, afirmă Parag Khanna. O spaimă a necunoscutului şi o lăcomie în acumu­larea de capital şi câştiguri. Globalizarea a fost un stimul uriaş pentru economia mon­dială.

Lumea a doua a lui Parag Khanna nu mai este lumea comunistă, ci este o lu­me în tranziţie, în care statele de la semi-periferie se îndreaptă către centru, sunt noile pieţe apărute^[4]. Ele sunt noile puteri emergente, noii actori ai lumii de mâine, linia a doua a capitalismului global. O caracteristică a lumii a doua este apariţia zonelor tripartite ca împletiri ale zonelor globalizate, cu cele parţial globalizate şi cu cele neglobalizate, lumea întâi, a doua, a treia^[5].

Lumea a doua este semi-periferia care a reuşit să se dezvolte suficient pen­tru a fi cuprinsă în centrul lumii. Lumea a doua nu mai este generatoare de resurse, ci este consumatoare de resurse şi generatoare de bunuri. Lumea a doua este un viitor posibil al omenirii. Teoria lui Wallerstein susţine că un stat îşi poate schim­ba, de-a lungul existenţei sale, poziţia în sistemul internaţional, de la peri­ferie la centru sau invers. Exemplu în acest caz este ascensiunea Chinei. Wallerstein susţi­ne că există o lume-imperiu, un singur centru de putere şi o lume-econo­mică, mai mulţi centri de putere. Lumea economică este caracteristică siste­mului anarhic inter­na­ţional datorită împărţirii de responsabilităţi şi a intercone­xiunilor complexe ce au loc.

Thierry de Montbrial spune că o naţiune constituită astăzi este indepen­dentă când îşi alege propriul destin^[6]. Astfel, statele din lumea a doua îşi făuresc un des­tin propriu cu ajutorul dezvoltării economice, avântului socio-cultural, independent de voinţa altor puteri. Lumea a doua este o lume a afirmării centrilor noi de putere. Acelaşi Thierry de Montbrial ne avertizează că ignoranţa abisală a popoarelor Europei faţă de istoria celorlalţi ne poate costa mult^[7].

Întrebarea finală a lui Parag Khanna este dacă istoria se va repeta un secol mai târziu, globalizarea a mai fost învinsă de geopolitică şi aşa a început Primul Război Mondial. Răspunsul este necunoscut, concluzionează analistul american, deoarece pe măsură ce lumea a doua influenţează atât globalizarea, cât şi geopo­litica, diplomaţia devine, mai mult ca niciodată, o artă. Deşi este o teorie ce este formată într-o logică veche, teoria lui Parag Khanna brodează un concept intere­sant despre emergenţa noilor puteri şi naşterea unor viitoare superputeri.

Putere şi emergenţă la începutul secolului XXI

În secolul XXI, puterea va deveni un lucru greu de definit. Competiţia acer­bă între actorii statali nu va înceta, iar lupta pentru supremaţia globală va fi din ce în ce mai intensă. Difuzarea şi disoluţia puterii nu vor fi posibile atât timp cât există mari puteri şi centre de putere. Vectorii principali de putere ai secolului XXI vor fi puterea economică şi puterea informaţională. Informaţia va avea un impact covârşitor asupra societăţilor viitoare care nu vor mai fi îngrădite şi vor avea acces nelimitat la informaţii^[8].

Emergenţa noilor puteri pe scena mondială va modifica semnificativ balanţa de putere mondială. Se nasc noi puteri, cele vechi intră în declin şi părăsesc scena. Puterea este relativă. Toate studiile despre putere afirmă că principalii piloni de putere ai unui stat sunt puterea economică şi cea militară. Experienţele recente ne-au demonstrat că au apărut noi forme de putere. Conceptul de hard power şi con­ceptul de soft power, a fost sintetizat prin conceptul de smart power. Prima putere se referă la forţa militară şi economică a unui stat, a doua puterea semnifică puterea de a influenţa decizia unui stat fără a impune cu forţa, este puterea de seducţie a unui stat. Soft Power este un model de reuşită prin atracţie şi persuasiune spune Joseph Nye în cartea sa „Viitorul Puterii”. Smart power este combinaţia celor două tipuri de putere pentru a atinge rezultatul scontat. Este punerea în practică a instru­mentelor de putere în mod inteligent şi cu scopul de a reuşi ceea ce un stat şi-a propus. Nu poţi bombarda un stat doar că nu mai doreşte să importe textile din alt stat, dar îl poţi convinge să ridice blocada prin diverse sancţiuni economice sau comerciale.

Noile state emergente vor ajuta la schimbarea ierarhiei globale de putere. Forumul de state BRICs este principalul vector al schimbării. Nu trebuie ignorate nici celelalte state ce formează Next Eleven, dar BRICs uimeşte prin capacitatea uriaşă de a-şi dezvolta şi proiecta puterea.

Principalele caracteristici ale grupului BRICs sunt: mărimea impresio­nantă a economiilor, o puternică rată de creştere economică a statelor membre, o voce politică în guvernanţa globală datorită hegemonilor regionali prezenţi în acest grup de state^[9]. Conform previziunilor economiştilor, în 2015, statele BRICs vor produce 50% din produsul global^[10]. Conform Goldman Sachs, Grupul Next Eleven nu are condiţiile esenţiale pentru a produce o schimbare la nivelul puterii globale, cum are grupul de state BRICs.

Mulţi analişti nu consideră că BRICs este o alternativă hegemonică la hege­monia americană^[11]. Pe lângă forumul de state BRICs, există şi organizaţia de coo­pe­rare trilaterală IBSA, acronim al Indiei, Braziliei şi Africii de Sud. Această orga­nizaţie nu este o contrapondere a BRICs, este o întărire a cooperării Sud-Sud pro­mo­vată de statele BRICs, în opinia noastră este o emulaţie a statelor BRICs. Coo­pe­rarea Sud-Sud este o acţiune comună a popoarelor şi ţărilor din sud, cu obiective primare comune şi o viziune solidară^[12].

Pentru a se dezvolta, statele BRICs implementează politici de dezvoltare. O primă politică de dezvoltare este dimensiunea politică, aceasta promovează autono­mia, independenţa economică faţă de statele Organizaţiei pentru Cooperare şi Dez­vol­­tare Economică (OCDE). A doua politică de dezvoltare este dimensiunea eco­no­mică ce se referă la stimularea comerţului şi finanţelor. A treia politică de dez­voltare este dimensiunea tehnologică care înseamnă schimb de expertiză şi de know-how^[13].

Un stimulent pentru dezvoltarea statelor BRICs a fost reprezentat de investiţiile străine directe. În anul 2002, investiţiile străine directe erau de 10 miliarde de do­lari; în anul 2012, erau de 146 de miliarde de dolari, cu un relativ declin în 2009, când a avut loc impactul major al crizei economico-financiare^[14]. Investiţiile în sta­tele BRICs au venit din partea ţărilor dezvoltate cu un impact covârşitor asupra dez­voltării ţărilor, modernizarea infrastructurilor, îmbunătăţirea alimentării cu ener­gie, dinamizarea comerţului.

Statele BRICs nu au investit major în statele dezvoltate. Cele mai multe investiţii ale statelor BRICs au fost făcute în arealul lor geografic. Puterile emer­gente au investit în ţări cu resurse naturale mari: Angola, Nigeria, Sudan, Etiopia, Zambia^[15]. Investiţiile în aceste state au fost o necesitate pentru că dezvoltarea pre­su­pune un consum uriaş de resurse energetice şi minerale. Dezvoltarea stimu­lează consumul, de aceea economiile emergente se îndreaptă spre noi resurse.

Viziunea internaţională a BRICs este unitară asupra unor obiective primor­diale comune. Primul obiectiv al BRICs este mărirea puterii organizaţiei la nivel global, al doilea scop este schimbarea arhitecturii economice la nivel global. În interiorul BRICs, viziunile statelor sunt diferite. BRICs doreşte crearea unor reţele regionale între acestea şi statele în curs de dezvoltare, prin crearea unui sistem de asistenţă umanitară în caz de catastrofă. De asemenea, unul dintre obiectivele state­lor BRICs este dezvoltarea regională şi integrarea economică^[16]. Prioritatea acesto­ra este creşterea economică, dezvoltarea comerţului şi a manufacturii, prote­ja­rea drep­turilor fundamentale ale omului şi buna guvernanţă^[17]. Cooperarea intra-BRICs este focalizată pe dezvoltarea tehnologică şi asistenţa financiară. Tre­buie subliniat că mecanismele cooperării statelor BRICs nu urmează ghiduri ale OCDE. Un alt principiu director al statelor BRICs este non-interferenţa şi respec­tarea suveranităţii naţionale^[18]. Dezvoltarea statelor BRICs reprezintă o schimbare fundamentală a pira­mi­dei puterii. Apariţia unor noi state pe scena mondială este con­firmarea teoriei că sistemul internaţional este dinamic şi greu de anticipat. Pute­rea la început de secol XXI este disipată, iar emergenţa o transformă în putere emergentă. O putere care dobândeşte calităţi, dar nu ştie încă de ce parte a scenei internaţionale să se pla­seze, a ţărilor dezvoltate sau a ţărilor în curs de dezvoltare. Puterea este fascinantă în istorie pentru că istoria este făcută de state şi popoare care au deţinut puterea. La începutul secolului XXI puterea devine o necunoscută pentru că nu ştim exact cine o deţine.

O concluzie este că lumea policentrică este o lume a marilor puteri dar şi a blocurilor de putere care menţin un echilibru. Statele lumii sunt într-o continuă competiţie. În viziunea noastră nu considerăm că această stare de fapt va da naştere unui conflic distrugător pentru toate părţile implicate.

Bibliografie

[1] Parag Khanna, Lumea a doua. Imperii şi influenţă în noua ordine mondială, Editura Polirom, Iaşi, 2008, p.15.

[2] Ibidem, p.17

[3] Ibidem,

[4] Ibidem, p.23.

[5] Ibidem, p.24.

[6] Thierry de Montbrial, Memoria timpului prezent, Editura Polirom, Iaşi, 1999, p. 102.

[7] Thierry de Montbrial, Cincisprezece ani care au zguduit lumea- De la Berlin la Bagdad, Editura Expert, Bucureşti, 2003, p.318.

[8] Alexandru Cristian, op.cit., pp. 203-204.

[9] Pedro Morazan, Irene Knoke, Doris Knochblauch, Thobias Schäfer, The Role of BRICs in the developing world, studiu al Direcţiei Generale pentru Politici Externe a Uniunii,  Parlamentul European, Strasbourg, 2012, online http://www.ab.gov.tr/files/ardb/evt/1_avrupa_birligi/1_9_politikalar/1_9_8_dis_politika/The_role_of_BRICS_in_the_developing_world.pdf, p. 4

[10] Ibidem, p. 7.

[11] Ibidem, p.8.

[12] Ibidem, p.10.

[13] Ibidem, p.11.

[14] Ibidem, p.20.

[15] Ibidem, p. 23.

[16] Ibidem, p.27.

[17] Ibidem.

[18] Idem.